Atâta ploaie peste noi…nu ştiu alţii cum se simt, dar pe mine, sincer mă cam deprimă. Sau poate nu…E mai mult o melancolie, o visare fără…”visuri”. Oricum, e cam aiurea…
Mi-am amintit de IRIS…poate vă place:
NOAPTEA
Şi dacă ploaia îmi va bate iar în geam
Voi încerca să fug, să mă despart de ea.
Privesc acum şi-n amintire eu te am
Aş vrea ca să te uit, de-ai şti ce mult aş vrea.
Noaptea – încerc să mă ascund…
Noaptea – prin amintire fug…
Noaptea – încerc să mă ascund…
Noaptea – pierdut mă simt
Şi-n gânduri eu mă cufund.
Spre al tău castel alerg acum neâncetat
Iubiri apar mereu, ce trist totu-i schimbat.
Coroana-n suflet de-aş putea să-ţi fiu pe veci,
Dar când ajung îmi spui să plec şi mă petreci
Noaptea – încerc să mă ascund…
Noaptea – prin amintire fug…
Noaptea – încerc să mă ascund…
Noaptea – pierdut mă simt
Şi-n gânduri eu mă cufund.
Părerea mea: şi totuşi, versurile care mi-ai venit pentru prima dată în minte:
