Atâta ploaie peste noi…nu ştiu alţii cum se simt, dar pe mine, sincer mă cam deprimă. Sau poate nu…E mai mult o melancolie, o visare fără…”visuri”. Oricum, e cam aiurea…
Mi-am amintit de IRIS…poate vă place:

NOAPTEA

Şi dacă ploaia îmi va bate iar în geam
Voi încerca să fug, să mă despart de ea.

Privesc acum şi-n amintire eu te am
Aş vrea ca să te uit, de-ai şti ce mult aş vrea.


Noaptea – încerc să mă ascund…

Noaptea – prin amintire fug…

Noaptea – încerc să mă ascund…

Noaptea – pierdut mă simt

Şi-n gânduri eu mă cufund.

Spre al tău castel alerg acum neâncetat
Iubiri apar mereu, ce trist totu-i schimbat.

Coroana-n suflet de-aş putea să-ţi fiu pe veci,
Dar când ajung îmi spui să plec şi mă petreci

Noaptea – încerc să mă ascund…

Noaptea – prin amintire fug…

Noaptea – încerc să mă ascund…

Noaptea – pierdut mă simt

Şi-n gânduri eu mă cufund.

Părerea mea: şi totuşi, versurile care mi-ai venit pentru prima dată în minte:

Şi dacă ploaia îmi va bate iar în geam
Voi încerca să fug, să mă despart de ea….

Multumesc pentru vizita:↓