Am intrat în posesia unor imagini surprinse la mitingul organizat de CNSLR Frăţia pe data de 22 septembrie 2010, lăsat cu lacrimi. Lacrimi generate de ” un spray ” cu gaze…
Poate generate şi din alte motive, ce ţin de simţurile, de educaţia şi cultura celor implicaţi: poate un sentiment de umilinţă, altul de neputinţă sau de neânţelegere a mentalităţii ” conducătorilor noştri iubiţi „. Şi-au strigat durerea din suflete, au făcut gălăgie, au fluierat…
Într-o societate care se bazează din ce în ce mai mult pe urlete, minciună, incultură, incompetenţă,  ” pumni în masă „, ” pumni în gură ”, ignoranţă, furt, furt, furt…ce le-a mai rămas de făcut şi acestor OAMENI?!? Să se adapteze, să se readapteze (până când oare???) şi să recurgă la această metodă de protest care nu face cinste şi plăcere nici unei categorii sociale. Pot fi acuzaţi că nu au căutat calea dialogului??? NU! Au căutat-o, au găsit-o, dar dialogul presupune implicarea a două părţi. Vorba unui ţăran adevărat, moş trecut prin război: ” apoi, dragu` meu, pentru ăştia, dialogul e atunci când unu` tace şî ăl-laltu` ascultă, no…iaba strâgă ei la ăi di sus amu, dacă n-o fo` cu băgare de samă cîn` i-o votat…”.
Ce să te mai aştepţi la mai bine, atâta vreme cât pupincurişti diletanţi şi lustruitori de dosuri sus-ridicate, devin ” manageri” ai bunului plac şi al fără-de-legii. Meargă-n p…a mea! ( să vă fie de bine dacă aţi interpretat greşit punctele din p…a mea: mă refeream la părerea mea!).

Părerea mea: privind imaginile, nu îmi dau seama de unde a putut să apară aşa-zisa violenţă, aşa-zisul pericol şi de ce a fost nevoie de intervenţia…necontrolată (?!?) a jandarmilor. Mie îmi par paşnici, chiar stingheri şi pe alocuri cu sentimentul că nu au ce căuta acolo, că nu acolo le este locul, conştienţi de faptul că nu aşa se rezolvă problemele lor, ale noastre…Ultima imagine cred că spune mai mult decât orice cuvânt…

Multumesc pentru vizita:↓