Viata! A mea, a ta, a lui, a ei!
on septembrie 30th, 2011 at 11:00 PMAm o durere în suflet…De câte ori aud sirena mă înfior. Ce poate fi mai grav decât pierderea unei vieţi omeneşti? Unii habar nu au…Pentru ei contează doar averea materială. Mă rog…Dă-i în pustii!
Mă bucur acum că cineva vrea să facă mai mult decât se bat în piept portocalele… Mi-e greu să înşir cuvinte când văd aşa ceva:
„NU ŞTIM CÂT DUREAZĂ SĂ UIŢI CĂ CINEVA A MURIT ÎN BRAŢELE TALE. DAR ŞTIM SIGUR CĂ DUREAZĂ MULT MAI PUŢIN SĂ ÎNVEŢI SĂ-L SALVEZI. INTRĂ PE WWW.SALVEZI.RO ŞI ÎNVAŢĂ SĂ ACORZI PRIMUL AJUTOR. SALVEZ.RO. O VIAŢĂ DEPINDE DE TINE.”
Citesc, recitesc, las flash-ul să se desfăşoare şi revăd clipe tragice…Revăd, ca în fiecare zi din ultimii trei ani, clipele în care unul din prietenii mei s-a sfârşit în braţele mele…Da, revăd aceste clipe de multe ori: când mă aşez în pat, când ies din casă, când ajung acasă (trec pe la uşa apartamentului lui ), când simt câte un „junghi”, când aud sirenele, când văd ambulanţele, când îi văd copiii, când îi văd soţia, când îi văd maşina – fosta lui maşină, când…, când…sunt multe lucruri care îmi amintesc de acele clipe de hotar…Au fost zece-cinsprezece minute cât o veşnicie…Şi unde mai pui că ştiam cum să acord un prim-ajutor….Mai ştiu şi acum…Dar atunci n-am reuşit…Nu! Cu toate manevrele de resuscitare efectuate „ca la carte”, cu toate că m-am ţinut tare, cu toate că ambulanţa a sosit aşa cum trebuie să soseacă o ambulanţă, cu toate că profesioniştii au aplicat toate metodele din protocol – timp de 45 de minute – NU AM REUŞIT…NICI EU, NICI EI! A fost mai presus de puterile noastre, dar AM AVUT OCAZIA SĂ-I ACORDĂM ŞANSA LA VIAŢĂ!!!
CUM VREI SA-ŢI SALVEZI COPILUL, SOŢIA/SOŢUL, MAMA/TATA, BUNICA/BUNICUL, PRIETENA/PRIETENUL, SORA/FRATELE…APROAPELE, VECINUL, OMUL DE LÂNGĂ TINE, DACĂ TU NU CUNOŞTI CUM SE ACORDĂ PRIMUL AJUTOR?!? DACĂ TU TE JOCI CU APELURILE LA 112 ŞI ŢII LINIA OCUPATĂ, SAU MAI GRAV – DETURNEZI UN ECHIPAJ DE LA O INTERVENŢIE REALĂ, VITALĂ.
Eşti un TERORIST şi va trebui să fii tratat ca atare!
Îmi cer scuze, dar nu mai pot continua acest post…Simt că îmi pierd coerenţa şi nu se va mai alege nimic din ceea ce vreau să spun:
„O VIAŢĂ POATE DEPINDE DE TINE!”
Cu siguranta multi din cei ce se joaca cu vietile altora sunand aiurea la 112 au bloguri. Poate astfel isi vor da seama cat de idioti sunt.
Sper, desi un idiot are o tendinta de a nu crede nimic pana nu se „plezneste” el cu capul de tocul usii…
Pierderea unei vieti este o tragedie. Mai ales daca mai si cunostem persoana respectiva.
Apelul umanitar al celor de la http://www.salvez.ro ar trebui promovat pe toate canalele, zi de zi, pana ce numarul idiotilor se va imputina spre zero.
Te salut!
Promovam, promovam! Buna, rea, VIATA trebuie sa mearga inainte! (http://lunapatrata.wordpress.com/2011/04/15/viata-merge-inainte/)
Îmi pare foarte rău pentru „crucea” ta!
Dar, ştii? Nu e vina ta că nu ai reuşit. Din păcate, se pare că nu a putut fi salvat prietenul tău. Păstrează-l în suflet, aşa cum era şi încearcă să te ierţi, cumva. Cât priveşte partea a doua a articolului tău, nu ştiu ce ar mai putea fi spus. Suntem aşa de pe dos, noi, românii – sau, mă rog, o mare parte dintre noi. Lipsă de educaţie, conştiinţă, compasiune… habar nu am…
Bun venit in noua mea „casa”, Adela!
, dar cu idiotii niciodata!
Ma iert in fiecare noapte si ma mint in fiecare zi…Cu mine ma mai impac eu
Lipsa de educatie, de educatie, de educatie…Cred ca de aici pleaca totul!
O zi frumoasa iti doresc!
pot sa-mi acord singur primul ajutor?
Bun venit!
Asa…, in general?
@danutz
… dar sa-mi fac respiratie gura la gura sau masaj cardiac 
?
in cazuri extreme… asa in general stiu sa-mi curat o plaga, sai pun spirt sa ma bandajez
Asa-i in viata! Depindem unii de altii. Mai mult sau mai putin…