…următoarea săptămână va începe şi mai prost…

Din fericire pentru mine, e concluzia la care am ajuns…săptămâna trecută. Din fericire, pentru că acum pot spune că dacă o săptămână începe prost, cu tact, răbdare, (bună)voinţă, speranţă, dragoste, dialog, înţelegere, sunt şanse ca acea săptămână să nu sfârşească la fel cum a început ( * ).

Pentru unii a fost vineri, iar pentru alţii 27 ianuarie, sau pur şi simplu un nou început pentru un alt sfârşit…de săptămână.

M’da…bine că nu m-am pornit a scrie nimic din Ziua a treisprezecea încoace că cine ştie ce „lacrimogene” înşiram pe aici. Să fi pomenit de dureri (fizice şi/sau de suflet ), de răni (superficial şi/sau profunde), de dezamăgiri, de întrebări fără răspuns (aparent), de nelinişti şi îndoieli, de frustrări,  de probleme mai mult sau mai puţin personale…nu, nu cred că ar fi interest pe cineva…Nici chiar faptul că, tot pe la începutul prost al săptămânii care se termină (muuult mai puţin prost), radiatorul lu’ Madam Fabia a început să plângă din toţi porii…dar acum, a stat!

Şi parcă pentru a întări spusele mele ( * ), Teo ne scrie o scrisoare despre o frumoasă Poveste parfumată de vis. Gânduri faine am găsit din nou şi la  Călin, Sorin, Petre, Pato, Adela, Cati, Luna pătrată, Aurora, Alexandru

Fără vreo legătură cu acest sfârşit de săptămână:

Până data viitoare, v-am zâmbit!

Multumesc pentru vizita:↓