Consiliul de familie, întrunit în regim de urgenţă: păi bine mai Tată, nu faci nimic?!? Dar chiar nu vezi că stă de atâta timp agăţat de funcţie  ( mă rog,…de funie )?!?  Eiii…lasă-l să mai stea! Acum e vremea lui. Nu vedeţi câtă zăpadă? Vă e teamă că o să răcească?!? Că parcă văd că o să vă fie dor…Nu dragă, i-a trecut vremea. Ce dacă e zăpadă? E februarie deja. Mâine-poimâine apar ghioceii şi el tot acolo… Bine măi, dacă voi ziceţi…Şi s-a adoptat în unanimitate hotărârea cu privire la trecerea în rezervă a personajului. Ce dacă ne-a bucurat cu prezenţa lui, ce dacă e bătrân şi în acelaşi timp tânăr, ce dacă a fost darnic…lasă că şi-a trăit traiul, şi-a mâncat mălaiul!

Zis şi făcut: ieri, mai spre seară, aşa…să nu mă vadă prea mulţi, am pus în aplicare hotărârea Consiliului. Cu oarecare regret, dar şi cu speranţa că într-o bună zi o să-l reactivez, l-am declarat reservist şi l-am pus la păstrare.  Oricât m-am ferit, să nu mă vadă vreun stranier, un trecător – mai mucalit de felul lui, tot a sesizat tărăşenia: “Măi omule, da’ mult ţi-a trebuit până să-l laşi în casă!…”

Până data viitoare, v-am zâmbit!

Multumesc pentru vizita:↓