4 MARTIE 1977…Vineri seara în familie…Tatăl, împreună cu cei doi copii, urmăresc la TVR un film bulgaresc ( „Dulce şi amar” )…Stau toţi trei tolăniţi pe recamierul din „camera mică”. Mama, împreună cu „ăi bătrâni” ( Moşu şi Buna ) „pun ţara la cale” în altă odaie…

Ora 21 şi 22 de minute…”Măi copile, linişteşte-te! Nu mai mişca recamierul că scoli copila!”…Da’ io nu mişc nimic…dumneata ne hunţuţi! „Măi să fie! Se mişcă şi candelabrul! Da’ i-a uite ce zdrăngăne vitrina…” Tatăl se ridică şi încearcă să oprească tremurul nervos al geamurilor de la vitrină…Agitaţia creşte, moment în care Buna (Dumnezeu să o odihnească în pace!), strigă  hotărâtă: Copiii!!!  Îi cutrămur!!! Ieşâţ’ tăţ’ afară!!! Iuteee! Aha!…gândeşte Băiatulo fi vreo dihanie care ne scutură mobila…Dacă spune Buna să ieşim afară, ieşim!

Apucă fiecare câte ceva de îmbrăcat şi…în stradă adunareeeeaaa! Aici, lume multă, buimacă, speriată, sumar îmbrăcată şi curioasă de cele întâmplate…După câteva secunde Mama face inventarul: „Măi!!! Unde e copila?!?” O uitaseră pe…recamier! Tatăl – tăcut, dar hotărât – dă fuga în casă şi după câteva clipe apare cu Fata în braţe…

Cam atât îşi aminteşte Băiatul din acea seară de 4 MARTIE 1977…Avea doar zece ani, ce vreţi?!? Bine că au scăpat teferi şi nu li s-a năruit totul ca în mai 1970…În zona lor n-a fost prăpăd, dar catastrofa din seara cu pricina, e descrisă pe larg în mai multe articole. Iată câteva dintre ele: Agerpres, Jurnalul, Wikipedia.

Multumesc pentru vizita:↓