Da!…e un titlu aiurea, dar aproape că nu pot să mai scriu nimic de durerea şi amărăciunea pe care le am în suflet…

Acum vreo trei ore s-a stins din viaţă un fost coleg de clasă din liceu…

AUREL DĂBĂCAN…DUMNEZEU SĂ-L IERTE!

Lipsurile…deznădejdea…disperarea…neputinţa…criza…???…Numai el şi Bunul Dumnezeu ştiu ce a fost în gândul lui când …În subconştientul meu refuz să cred că e vorba de o acţiune voită…Sper să fi fost un accident…Ştiu! Asta nu ar schimba cu nimic lucrurile, dar cel puţin sufleteşte aş fi împăcat oarecum cu gândul că RELU nu a abandonat lupta, că a vrut să trăiască…

CONDOLEANŢE FAMILIEI GREU ÎNCERCATE…

Pentru cei care l-au cunoscut, o fotografie de la absolvirea liceului ( 1986 ); e tot ce mai pot face acum…

DUMNEZEU SĂ-L IERTE ŞI SĂ-L ODIHNEASCĂ…

Părerea mea: …în astfel de momente nu are nici o importanţă…dar, dar-ar-naiba-n tine criză!

Update: consemnată la 07.07.2010 ora 20.30

Multumesc pentru vizita:↓