Inundaţii, catastrofe, buget, amenajări hidro, defrişări necontrolate, comisioane, incompetenţă, amintiri dureroase, sinistraţi, îndiguiri, inundaţii, inundaţii, inundaţii…
Sunt unele lucruri care te marchează pe veci. Şi acum ma cutremur când mă gândesc
Nu cunosc părerea specialiştilor în privinţa ” adâncimii ” amintirilor unei persoane, de la ce vârstă un copil înregistrează evenimente şi le poate reda mai târziu. Cu alte cuvinte, de la ce vârstă oamenii pot avea amintiri durabile în timp.
În cazul meu, prima amintire certă, clară şi care nu s-a estompat o dată cu trecerea anilor, datează din mai 1970. Aveam aproape trei ani, dar parcă s-a întâmplat ieri…Părinţii, bunicii, câţiva vecini, câţiva prieteni, cu toţii agitaţi, unii cu lacrimi în ochi, alţii cu pumnii stânşi priveau cum li se năruie munca de o viaţă…Atunci apele Mureşului au ajuns şi la casa bunicilor mei, casă care s-a topit pur şi simplu…
De aici am un „flash” în memorie. Altul, e înregistrat în clipele în care am fost luat din braţele mamei mele de către un salvator şi purtat de acesta prin apa murdară şi învolburată, cale de 100 de metri. Destinaţia: blocul din apropiere. Mai ţin minte că ” nenea ” îmi tot povestea ceva şi încerca să mă liniştească, să mă determine să nu mă uit la apă. Mi se părea că ” plimbarea ” prin apă nu se mai termină…În sfârşit, am ajuns la bloc, în apartamentul de la parter. Iarăşi am un ” flash ” clar despre momentul în care am fost predat unei alte persoane, aflate în spatele blocului. Transferul a fost făcut pe geam. Apa ajungea până la pervazul acestuia.
O ultimă imagine rămasă în mintea mea, de la acele inundaţii, este din holul sau atelierul şcolii în care au fost cazaţi sinistraţii din apropiere. O mulţime de oameni, haine, alimente…care ce a mai putut salva…Aici intervine momentul despărţirii de părinţi: m-au dat în grija unor rude care nu au fost afectate de inundaţii.
De fapt ce voiam eu să subliniez prin evocarea acestor amintiri?

Multumesc pentru vizita:↓